De ce adica nu din ce cauza (e prea mult de scris si de dezvoltat), ci de ce anume imi e dor. E vineri seara, a mai trecut o saptamana la work, si eu imi petrec inceputul weekendului in borcanul cu melancolie. Ascult muzica, sunt singura, si mi-e dor…
1) In primul rand mi-e dor de tata si de mama, pentru ca tata e la work-ul lui ingineresc si mami e la Constanta cu Misha si cu animalutzele, in timp ce eu sunt singura cuc in casa vineri seara. Si mi-e dor. Probabil e cel printre cele mai placute si neplacute sentimente din lume sa iti fie dor de parintii tai.
2) Imi e dor de prajitura diplomat cu ananas si stafide pe care mi-a facut-o Tiuta de ziua mea cand am facut 21 de ani (parca). Si stiu ca acum Tiuta are familie si copil, dar asta nu inseamna ca planetele s-au aranjat asa frumos si in cazul meu, mie inca mi-e dor de prajitura aia, cea mai mandra intre prajituri.
3) Imi e dor de camera mea de acasa. A(vea)m mobilier colorat, cu rafturi pline de jucarii de plus, si culmea, imi amintesc de fiecare de unde provine. Imi e dor de intimitatea aia deosebita dintre cei patru pereti tapetati, de paturile suprapuse pe care nu le-am suportat toata viata dar care azi imi lipsesc intr-un mod paradoxal. Mi-e dor de posterele cu Bon Jovi, la fel cum imi lipsesc si mini-scandalurile care se iscau dupa ce mai lipeam inca unul pe perete…
4) Mi-e dor de Geo. Geo era psihologul liceului nostru, in mod oficial. Neoficial mi-a fost una dintre cele mai bune prietene in perioada sfarsitului de liceu si pot sa spun ca imi lipseste foarte tare, cu optimismul specific la pachet.
5) Mi-e dor de napolitanele Koukou Roukou. Stiu ca am primit de la ai mei un album odata, pe care mi l-au luat de la Baile Herculane, in care mi-am lipit toate abtibildurile pe care le stransesem pana atunci. Parca si dublurile
6) Asta e mai ciudata… Mi-e dor de sandalutele albe din clasa a 6-a. Pentru ca erau frumoase, te pacaleau cu un mini toc, erau super comode si nu mai ieseam din ele decat cand ma culcam. Si imi lipsesc ori de cate ori vreau sa imi cumpar sandale si nu gasesc, fie ca nu gasesc numarul sau ca nu gasesc unele comode si frumoase. Astea albe erau pur si simplu perfecte.
7) Mi-e dor de Vama Veche, asa cum o stiam noi, de cum te facea sa te simti “Vara asta” sau “VST”. Mi-e dor sa merg la Vama Veche si sa cant “Am plecat la vama Veche ca sa imi gasesc pereche”.
Mi-e dor de plimbarile cliseu pe plaja. Mi-e dor sa vin de la scoala si sa stau o ora pe plaja inainte sa ajung acasa.
9) Mi-e dor de felicitarile facute la lucru manual pentru Ziua Mamei.
10) Mi-e dor de dirigu’ din generala, pe numele lui Ilie Mircea, profesor de matematica. N-a reusit el sa ma invete pe mine mate dar categoric avea o multime de alte calitati.
11) Mi-e dor sa fac o drumetie pe munte, mi-e dor de Curmatura. Mi-e dor sa merg prin zapada pana nu imi simt picioarele si sa ajung intr-un final la cabana si sa beau vin fiert si sa mananc ciocolata. Muulta ciocolata.
12) Mi-e dor de sentimentul pe care il aveam cand developam un film. Ajungeam mereu mai devreme si asteptam sa fie gata pozele, si ma intrebam “Oare cum au iesit?…”
13) Mi-e dor de Simfonia Lalelelor, nu am reusit sa ajung la editia trecuta…
14) Mi-e dor de magia sfarsitului de an scolar.
15) Mi-e dor de Cip si de zilele de vara cand mergeam pe jos pana la liceu.
Tie de ce ti-e dor….?