Roma!!!

azi o sa vad Roma:

multumesc Ana!!!

 

Unde ne vedeti azi

De cand nu am mai fost la o lansare de carte? Noi de vreo doua luni, si se simtea nevoia. Asa ca astazi mergem, evident, la o lansare de carte

Este vorba despre volumul Culegere de sfaturi pentru un om de lume, al carui autor este Valeriu Popescu, un roman stabilit in Germania. Conform autorului, este o carte care ”va va ajuta sa va regasiti sensul vietii in conditiile globalizarii.”

Ce este cel putin interesant la domnul Valeriu Popescu este ca de profesie este chirurg estetician si nu eseist cum cel putin eu ma asteptam sa fie. Asadar, pe baza experientei de viata a dansului, “va va convinge sa nu incercati sa treceri marea fara busola sau fara a stii sa carmuiti barca”.

In alte cuvinte, cartea promite sa ne ofere o mai buna pesrpectiva asupra vietii in general, ajutandu-ne sa aflam ce vrea societatea de maine de la noi.

Asadar, azi ne vedem la Magazinul Diverta Unirii, etajul 3, aripa Calarasi, zona de carte, intre orele 18.00-19.00

Be there

A.

 

FreeRice

am gasit pe blogul Internetics site-ul asta.

ce inseamna FreeRice? inseamna ca pentru fiecare raspuns corect pe care il dati (adica pentru fiecare cuvant pe care il definiti corect)  ei doneaza orez prin programul UN World Food. Campania a inceput pe 7 octombrie 2007, si pana pe 13 mai 2008 au fost donate 32,538,647,330 de boabe de orez.

o idee extraordinara: inveti si donezi in acelasi timp . eu m-am apucat deja de jucat…

O.

 

Petitie

Semneaza o petitie care iti poate salva viata.

Copacii ucigasi de pe marginea soselelor

Da-ti o sansa. Altii nu au avut-o.

A.

 

Long time, no… theatre

Se pare ca cele o suta de zile trec ca vantul si ca gandul. Nu numai ca am terminat scoala, ceea ce trebuie sa ma credeti, a fost destul de trist, dar am inceput si sesiunea. Zilele au trecut si nu am mai apucat sa scriu nimic pe blog, am fost acasa, am revenit si de atunci tot stau in casa. Am devenit involuntar shoricica de calculator, hamster de birou si cuvertura de pat. Daaaaaar bine ca mi-am revenit la timp si ieri seara am fost la teatru …

Inainte de toate, anunt de pe acum ca nu o sa ma apuc sa povestesc piesa. Pot sa spun doar ca din punctul meu de vedere este pur si simplu geniala. Este vorba despre “Dragostea dureaza 3 ani”, in rol principal Cristi Iacob, si se joaca in Laptaria lui Enache. Pe aceasta cale ii multumesc oficial Cristinei de la Cifre pentru recomandarea facuta. Ce-i drept, sala cam mica, dar daca stii unde sa iei loc poti sa savurezi in conditii mai mult decat decente piesa. Trebuie sa recunosc ca in primele 10 minute pana sa se linisteasca apele si cand era ditamai forfota in sala ma gandeam serios la idea lu’ Cati (sau e Caty? ) sa mergem sa ne luam banii inapoi. Mai ales ca venisem de acasa inarmata cu rezervare si am ajuns in capatul salii, asta pentru ca editia de ieri a fost editie aniversara si majoritatea locurilor erau rezervate pentru invitatii actorilor si presa. Insa dupa berile cadou inmanate de stim-noi-cine :X mi-am schimbat total perspectiva.

Asadar, nu am sa dezvalui nimic despre piesa, titlul e suficient de sugestiv. Va recomand cu caldura sa va duceti sa o vedeti, chiar daca pentru unii dintre voi/noi e sesiune, chiar daca aveti de invatat si chiar daca licenta a parcat in fata blocului si tot urca scarile si in curand o sa va treziti cu ea la usa. Inca nu stiu daca piesa in sine a fost foarte buna sau distributia a fost marele secret. Poate combinatia.

Eitherway, pe sistemul “toti studentii merg la teatru”, va invit sa vedeti piesa si sa descoperiti de ce “Dragostea dureaza 3 ani”.

A.

 

Urare si anunt :)

Casa dulce casa. Am ajuns astazi in Constanta dupa ce am fost ieri la Pitesti la Dani unde am facut 3 soiuri de prajituri. Bine… eu mai putin am facut, important este ca am fost de fata

Pentru ca se apropie sesiunea, bat la usa si deadline-urile pentru proiecte asa ca astazi facem o campanie sociala si vopsim oua multicolore. Paste Fericit tuturor, si sa va bucurati de Sarbatori alaturi de cei dragi ca asa e frumos si sanatos. Si acum un anunt special: pentru cei dintre voi care aveti maine, Duminica, ora 14:45 acces la tv si timp liber, va invit sa va uitati la Happy Hour (Pro TV) unde alaturi de tata si Misha (my lil’ sis, that is) o sa va cant un cantecel. Nu e un cantecel de Paste, dar e prima mea aparitie la tv asa ca… sper sa merite

V-am pupat si mini-vacanta placuta!

Si…

A.

 

Blow-Up

Ca tot a venit vorba de laboratorul de film de la facultate, eu am imprumutat “Blow-Up” sa il pot vedea acasa integral si in liniste. Ca tot mi-a adus Oana aminte, mi l-a recomandat si doamna Ruxandra si spunea ceva despre coloana sonora. Pe mine personal nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut idea filmului si felul in care este conturat personajul principal.

Ideea de baza a filmului, care este scrisa si pe carcasa, e urmatoarea: “Fotograful profesionist Thomas nu a vazut nimic. sau a vazut totul. fragmentele marite ale unor fotografii facute pe ascuns unui cuplu romantic aflat intr-un parc, dezvaluie o crima ce tocmai avea loc. sau nu?”

De fapt si de drept, lucrurile sunt ceva mai complexe.

In primul rand personajul nu se cheama Thomas, nu stiu de unde au scos astia care au scris pe coperta numele asta. Personajul nu are nume, nu i se mentioneaza niciodata, si criticii il numesc simplu “David Hemmings’ character”. Deci Thomas e o inventie a cretinoizilor astia. Revenind…

Eu nu am mai vazut nici un film regizat de Michelangelo Antonioni, insa mi-a placut destul de mult “blow-up”, primul film pe care regizorul l-a facut in limba engleza. El prezinta o Londra a anilor ‘60, cand frumusetea este superficiala si singura realitate este saracia in care traieste societatea prezenta in film. Totusi, personajul principal este un tanar fotograf profesionist, care are succes si este bogat, conduce un Rolls Royce si traieste o viata tipica de artist. Lumea lui e previzibila totusi. Se intretine cu fotomodele (excesiv de slabe, conform modelului anilor) pe care le numeste “birds”, echivalentul la ceea ce azi americanii numesc “chicks” si asupra carora exercita o dominatie masculina tipica geniului neinteles, fumeaza iarba pentru ca toata lumea lui face asta, si este un bun profesionist. Viata trece pe langa el, lucrurile cu adevarat importante il lasa rece, e sarcastic si ii place sa domine. Intr-o dupa amiaza face niste fotografii unui cuplu in parc, in ideea sa le foloseasca intr-un book pe care intentioneze sa il publice. Insa ochiul de profesionist il determina sa mareasca (to blow-up) de cateva ori niste fotografii si astfel realizeaza ca de fapt a fotografiat o crima ce tocmai avea loc. Cand se intoarce in parc si vede cadavrul, se convinge ca nu s-a inselat, apoi fotografiile ii dispar si cadavrul din parc, de asemenea. Finalul este foarte original, fotograful intra intr-o lume a unor mimi care joaca tenis cu o minge imaginara.

Astfel, ramas singur in deja celebrul parc, el isi da seama ca si ceea ce nu vezi sau nu vrei sa vezi in alta lume poate sa existe si sa fie foarte real.

A.

 

Fellini’s Roma

APEL

dupa ce am vazut cateva secvente din film la facultate, m-am hotarat sa il caut si eu.

am inceput cu dc++, unde am gasit aproape orice altceva in afara de filmul lui fellini.

am incercat si pe torrents, unde am avut cam acelasi succes.

asa ca, pe aceasta cale, vreau sa ma adresez celor cu sufletul mare,

care vor sa ajute un copil sa-si largeasca orizonturile cinematografice vizionand acest minunat film:

daca aveti, sau daca puteti sa gasiti Fellini’s Roma, let me know!!!(ofer ca recompensa un film la schimb :D )

(si pentru cei care nu stiu filmul, am pus aici secventa pe care am vazut-o eu)

O.

 

procrastination

wikipedia ne spune ca:

Procrastination is a type of behavior which is characterized by deferment of actions or tasks to a later time. Psychologists often cite procrastination as a mechanism for coping with the anxiety associated with starting or completing any task or decision.

ne mai spune si ca:

While academic procrastination is not a special type of procrastination, procrastination is thought to be particularly prevalent in the academic setting, where students are required to meet deadlines for assignments and tests in an environment full of events and activities which compete for the students’ time and attention. More specifically, a 1992 study showed that “52% of surveyed students indicated having a moderate to high need for help concerning procrastination.

Some students struggle with procrastination due to a lack of time management or study skills, stress, or feeling overwhelmed with their work.

eu personal nu cred ca ”saracii studenti”, suntem atacati din toate partile de tot felul

de lucruri care ne distrag atentia de la deadline-uri, cred ca fiecare e responsabil

pentru situatia in care se afla, cred ca daca sunt in urma cu licenta, sau cu vreun proiect este pentru ca eu am amanat, nu pentru ca situatia m-a facut sa aman.

pe vremea in care tata ma controla la teme, ”problema” asta grava se numea lene si atat.

asa ca, eu prefer sa ma distrez pe seama acestei “situatii” decat sa fac terapie ca sa o depasesc.

O.

 

Oh, the Internet…

Nu stiu daca se vede cu ochiu liber, dar categoria “in loc de licenta” se umple sistematic pe masura ce trec cele 100 de zile pana la licenta

Eh, sa trecem la lucruri serioase :)) Nu stiu daca cunoasteti sentimentul pe care o sa-l descriu acum. Caut din 2002 o melodie. Si am tot cautat-o. Insistent. Azi am gasit-o. Puteam sa spun cu mana pe inima ca in afara de chestia asta, am gasit pe internet absolut tot ce am cautat. Dar nu gaseam asta. Ce e asa deosebit la ea? Pai azi.. mai nimic. Eh, dar in 2002 era deosebita, cu mare incarcatura emotionala. In 2002 purtam pantofi cu talpa d-aia gen caramida care la vremea aia erau sooper. de fapt, pe vremea aia purtam tocuri =)) in fine, s-au schimbat o gramada de chestii de atunci, nu intru in detalii ca trebuie sa schimb registrul de la “in lic de licenta” la “licenta”.

Un lucru e cert. Azi melodia asta nu-mi spune decat ca:

1) timpul schimba perspectiva muzicala a omului si

2) ceva care-ti aminteste de trecut te face intotdeauna sa zambesti. pana si pantofii cu talpa gen caramida…

pentru ca nu am reusit sa inserez filmuletul, click aici pentru (re)descoperirea mea de azi

A.