Repere

Statia de metrou langa care se afla apartamentul in care stau are 3 iesiri. Stiu asta pentru ca am iesit in 3 zile la rand pe la o iesire diferita. Dintre cele 3 iesiri, una e la aproximativ 100 de metri de scara blocului. Mai este una peste strada si mult mai in spate, si inca una destul de departe. Cand intru la metrou e simplu, pentru ca aleg varianta care e cel mai aproape. Cand ies, in schimb, ma orientez mai greu. 

In primele zile dupa schimbarea locuintei am iesit, dupa cum spuneam mai devreme, prin 3 locuri diferite. Asa ca data viitoare am luat-o invers si mi-am luat un punct de reper. Si pentru ca atmosfera era goala, m-am folosit de  inspiratia artistica a unui cetatean care, in trecerea lui prin acele locuri a simtit nevoia sa inscriptioneze pe pereti “Bruzli il bate pe vandam”.  Asa ca nimic mai simplu de acum inainte, mi-am spus

Incet incet, ruta dinspre metrou catre casa mi-a intrat in reflex, asa ca puteam fara nici o problema sa-mi termin ultimul capitol din Grisham inceput la Izvor pana ajungeam in fata scarii si trebuia sa scot cheile din geanta.

Pana intr-o zi cand, am coborat din metrou, mi-am pus semnul la carte si m-am indreptat spre scari, cand, ce sa vezi… peretele meu punct de orientare era gol golut. E de la sine inteles ca alte semne care sa imi sugereze pe unde sa merg nu erau si brusc, desi deja invatasem drumul, m-am dezorientat.  A fost suficient sa vina cineva si sa stearga urmele de marker de pe perete ca sa ma intreb cateva secunde daca am gresit drumul sau nu. Si acum ma intreb… cine a mazgalit peretele o sa stie vreodata ca gestul lui mic (si deviant, ce-i drept) a fost pretiosul meu punct de reper in drumul spre casa?

A.

 

Home hunting

Vineri am primit de la Claudiu ceva amuzant, referitor la vanatoarea de apartamente pe care am facut-o si noi, si el, in ultima vreme. De cate ori n-am citit un anunt sau am auzit un zvon de la vreo cunostinta despre un potential apartament sau garsoniera pe care sa le inchiriem sau cumparam,si cand am ajuns la fata locului…dezastru Urmeaza cateva exemple…

“bloc nou” – bloc din 1981 (bucurestenii numesc “bloc nou” tot ce e dupa 1977)
“fara imbunatatiri” – apartamentul arata ca o pestera, cu huma originala pe pereti (unde se mai vede de mucegai), linoleum in bucatarie, igrasie si tot tacamul
“aproape de metrou” – locuinta este situata intr-un cartier care are la un capat metrou. ca tre’ sa schimbi un autobuz si 2 tramvaie pana la el, alta poveste.
“fara probleme cu terasa” – ploua in casa cam in fiecare an, dar anul asta am zugravit si inca n-au venit ploile
“se vinde mobilat” – am niste mobila ramasa de la bunica raposata, pe care nu vreau s-o car la gunoi
“vedere mixta” – apartamentul e pe colt, sau daca e mare are 3 pereti afara, o sa-ti inghete curu’ iarna
“proaspat renovat” – spoit recent cu cele mai ieftine materiale ca sa pot cere cu 10 000 in plus
“finisat lux” – are arcade si spoturi, pereti de diverse culori, faianta rosie in baie
“confort 1, sporit” – am spart debaraua
“intim” – atat de mic incat nu intra mai mult de 2 persoane adulte
“g,f,t,p,um” – mi-e atat de lene si sa scriu, negociaza tu singur si adu-mi banii la sfarsit.
“stradal” – dupa 12 noaptea se aud motoarele enduro si liniutele, de la 5 dimineata tramvaiele.
“Mariott” – Rahova
“imbunatatiri” – faianta in baie si bucatarie, gresie in baie
“adiacent” – strada pe care e imobilul se intersecteaza la un moment dat cu un bulevard mare
“vedere lac” – tantari
“2 boxe” – proprietarul a fost turnator la securitate si pupincurist la locul de munca
“15 minute de centru” – cu elicopterul, in linie dreapta (de fapt o ora jumate cu masina cand nu ploua)
“accept credit” – sunt disperat
“bloc civilizat” – interfon

Personal m-am intalnit cu cateva situatii de genu’ asta. Ce bine ca s-a terminat cel putin pentru o perioada relativ mare de timp…

Astept si alte povestitri

A.

 

Ganduri de pe canapea

Buna dimineata, lume

Rusine, jena si frustrare sa-mi fie pentru ca nu am mai scris nimic de atata amar de vreme. Dupa cum am invatat recent la un curs, nu e niciodata bine sa incepi cu o scuza, dar eu stiu ca este bine intotdeauna sa fii sincer in primul rand cu tine, si adevarul adevarat e ca nu am mai avut nimic interesant de spus.

Ieri seara am iesit cu fetele, prietenele mele, intr-un club de zbantuiala, si desi m-am imbibat de fum, mi-am dat seama ca de mult nu m-am mai simtit asa de bine. M-am intalnit acolo cu Dani-mit de la work si am vazut astfel cat de mica e lumea, pentru ca prietenii lui erau prieteni cu prietenii mei si tot asa. Tot ieri am constatat ca s-a terminat cu vara, ca timpul a trecut extrem de repede si ca a incepul anul 2 de master. Pentru mine timpul parca n-a trecut, desi am facut multe, am organizat cu brio primele 4 sesiuni de training in autorat stiintific, am fost in concediu, si la munte, si la mare, si am gasit un barlog unde sa ma mut, ocazie cu care am parasit viata dulce de caminista.

Am pus cablu TV si internet wireless, la care am visat dintotdeauna, si mi-am indeplinit astfel un mare vis, acela de a sta tolanita pe canapea cu laptopul pe burta, uitandu-ma la Boomerang. In balcon mi-am pus niste plante pentru care incerc sa fiu cea mai buna mama desi nu prea imi iese. Le pun apa, le-am asezat la lumina dar am impresia ca nu prea le este bine si Dana spunea ca trebuie sa vorbesti cu plantele, asa ca probabil o sa incerc si asta in curand. Oricum, ma conving pe zi ce trece ca daca as avea in grija un sufletel, un Golden Retriever (ca doar la asta visez), probabil n-as fi o mama buna nici pentru el. Dar m-as stradui.

Apropo de internet, cat mi-am baut cafeaua azi dimineata am dat peste un blog despre niste oameni interesanti, curajosi si mai ales fericiti. Este vorba despre Laura si FLorian Campean (click aici pe blog-ul lor) despre care am vazut ulterior ca s-a scris si in Adevarul si pe alte bloguri si publicatii de pe internet. Prin urmare n-o sa detaliez eu subiectul, dar in mare cei doi au au decis sa locuiasca intr-un eco-sat din Brazilia, lucru care pare ca le prieste din plin. Interesant mi se pare faptul ca, din cate mi-au dat seama, cei doi si-au construit o cariera si au renuntat la tot ca sa traiasca in armonie “cu ei insisi si cu mama natura” (am citat de undeva de unde nu-mi aduc aminte:) ). Evident, cum am stat ceva pe subiectul asta, am vazut ca parerile sunt impartite, unii foarte pro iar altii foarte contra. Mie una, daca as fi in locul lor, mi-ar fi suficienta linistea din sufletul meu, si am impresia ca asta e valabil si pentru cei doi, care in curand vor fi trei intrucat Laura are o burtica maricica deja la purtator.

E un blog interesant despre curajul de a lua viata in piept, despre respectul fata de natura, despre lucrurile simple si despre cat de bine e sa fii tu impacat cu tine insuti/insati.

Cat despre mine, nu mi-am facut curaj nici macar sa-mi iau un caine… dar sper sa ajung si acolo pas cu pas.

PS: ca un mini-rezumat, mai jos sunt cateva poze din ultimele expeditii, si una cu plantutele din balconul cel nou.

A.

 

Leapsa

Printre telefoane, ppt-uri, milioane de copii xerox si artificii organizatorice, am primit o leapsa de la Alina. Ceea ce mi-a picat foarte bine, pentru ca nu am mai apucat sa scriu de mult si parca era cazul. So here it goes….

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:

“In mediul stiintific, acestor presupuneri li se da, in general, extravagantul nume de “teorii”. Dar ce sunt “teoriile”?” [Da' chiar asa ... am citat din Interpretarea datelor calitative de David Silverman ]

2. Fara sa verificati, cat e ora?
16.30

3. Verificati
16:55 …. time flyes when you’re having fun )

 

Maaaare aniversare maaaare!

Astazi, 19 Iunie 2009, ora 20:30, in Club Big Mamou din Bucuresti, primul portal de muzica folk din Romania,  www.ForeverFolk.com, sarbatoreste 1 an de activitate printr-o petrecere cu multa muzica folk.

Asadar, echipa Forever Folk va invita in Club Big Mamou (Spl. Independentei nr. 2B, vis-a-vis de Palatul de Justitie) incepand cu ora 20.30, pentru a participa la petrecerea aniversara.

Cu aceasta ocazie, va fi lansat noul site Forever Folk si va fi prezentata activitatea Forever Folk din primul an de existenta. Nu vor lipsi nici recitalurile de muzica folk si concursurile cu premii. Printre artistii care au confirmat deja participarea la eveniment se numara Daniel Iancu, Ovidiu Mihailescu, Tapinarii si Old Blacks. Actorul Toni Tecuceanu va asigura buna dispozitie prin momente de stand-up comedy.

Informatii suplimentare pot fi obtinute contactand echipa Forever Folk.
Telefon: 0751-266-572 (Marius Matache)
contact@foreverfolk.com
http://www.foreverfolk.com

Si pe subsemnata o puteti contacta prin toate mijloacele posibile. Ne vedem acolo sa-i facem galerie lu tati

Andreea

 

Hopa! Răspiua :)

Postul ăsta se adresează tuturor si în mod deosebit Oanei care nu vrea sa devină o pensionară ca mine

Vă invit să participaţi la un eveniment cu iz vechi, un eveniment de pe vremuri, care se numeste răspiua şi care îşi propune să adune în cadrul unei petreceri foarte faine toţi nostalgicii anilor 80-90, amatori de gumă turbo cu surprize, nu te supăra frate şi altele din serie, Vineri (22 mai), începand cu orele 21.00, pe strada Popa Nan nr. 82. Noi o să fim acolo garantat, şi vă aşteptam şi pe voi!  Mai jos aveţi afişul evenimentului cu toate detaliile picante :)

A.

 

Haide vino iara, in primavara clara, unde sta cu o chitara…:)

Am pe tava o noua ispita pentru cei care s-au straduit sarguincios tot semestrul sa ajunga la cursul de “managementul performantei” vineri de la ora 18 la ora 20. Pare-se ca planetele s-au aliniat si pentru acest sfarsit de saptamana astfel incat cel mai probabil voi rata din nou cursul

Asta pentru ca Ovidiu Mihailescu (www.ovidiumihailescu.ro) folkist si poet, nu neaparat in ordinea asta, lanseaza cel de-al doilea album care se numeste “Cipilica”. Despre “Cipilica”, piesa, pot spune ca mi-a eliberat in suflet un roi de fluturi la prima auditie si a devenit preferata mea de atunci. Despre “Cipilica” ,albumul, pot sa spun ca atunci cand l-am ascultat in totalitate (de… cand cunosti artistul :p ..) mi-am spus pe loc “trebuie sa-l am!”. Ce aduce nou albumul? 18 piese folk 100% romanesc (mai rar asa ceva…), 18 piese compuse integral de cantaret (asta-i si mai rar ), de o natura romantica, blande si sensibile, care te vor face sa zambesti si sa redescoperi frumosul care se ascunde in lucrurile simple.

In concluzie, va invit pe aceasta cale Vineri 15 mai, la ora 18, nu la curs , ci la concert, in Clubul Silver Church (www.tscmusic.ro). Organizatorii anunta ca pregatesc surprize la lansare, invitati cu greutate si cadouri pentru spectatori

See you there

Andreea

 

.a priori

am revenit:D

am ales un filmulet care a participat anul trecut la festival si care mie mi-a placut:

astept parerile voastre!

A, si mai pun si informatii utile, in cazul in care este cineva interesat. S-au stabilit toate categoriile si sunt urmatoarele:

 

Pentru filme de exact 60 de secunde:

 

1. One Minute Of Freedom- orice subiect

 

2. Inside out- despre granita dintre a fi acceptat sau a fi exclus.

 

3. Self portrait- cine esti si in ce crezi?

 

Pentru filme intre 61 si 300 de secunde:

 

4. Audience Award- finalistii sunt alesi de vizitatorii site-ului strangerfestival.com. In fiecare luna, intre aprilie si septembrie 2009 va fi ales un finalist.  Dupa ce va incarcati filmul pe site, rugati-va prietenii sa va voteze, pentru ca finalistii sunt invitati la StrangerAcademy, care va avea loc in luna octombrie la Amsterdam.

 

5. Change The World- crezi in schimbare?

 

6. Art & Creativity- 2009 este anul european al creativitatii si inovatiei. Cat de creativ esti?

 

7. About Me- vrem sa te cunoastem mai bine. Care e povestea ta?

 

O.

 

stranger festival

 

In iulie anul trecut am fost la Amsterdam la StrangerFestival. In octombrie planuiesc sa merg din nou. Va avea loc a doua editie a festivalului, care sper ca va fi si mai reusita decat prima.  Pana atunci, o sa incerc sa fac cat mai cunoscut festivalul in Romania, pentru ca vreau sa vad cat mai multe filme de aici pe site-ul festivalului, si, de ce nu, chiar printre nominalizati. (ceea ce cred eu ca este foarte posibil, mai ales la categoria “Audience Award”, pentru ca stiu ca atunci cand e vorba sa ne punem prietenii sa ne voteze nimeni nu se descurca mai bine ) )

Iata cateva informatii despre festival:

Stranger Festival este un eveniment video, online si offline, dedicat tinerilor din Europa. in 2009 festivalul va avea loc inte 14 si 17 octombrie la Amsterdam. Pot participa tineri intre 15 si 25 de ani care incarca pana pe 15 august un film intre 1 si 5 minute pe site-ul strangerfestival.com.

 

Exista mai multe categorii la care puteti participa: categorii cu filme de exact 60 de secunde, si categorii cu filme intre 61 si 300 de secunde. Exista si o competie online, pentru care, in fiecare luna, in functie de voturile primite de la vizitatorii site-ului, un film este ales pentru a participa la categoria “Audience Award”. Aceasta competitie are loc intre lunile aprilie si septembrie, deci 6 finalisti vor fi invitati la festival.

 

Toti cei nominaliati sunt invitati la evenimentul final de la Amsterdam, unde va fi organizata StrangerAcademy- 4 zile de ateliere video si premierea castigatorilor.

 

Pe site-ul festivalului- strangerfestival.com puteti sa gasiti foarte multe informatii utile: regulile competitiei, site-uri de muzica pentru care nu trebuie sa platiti copyright, categoriile la care puteti participa; puteti sa vedeti foarte multe filme realizate in ateliere video organizate de strangerfestival si de partenerii lor internationali, sau filme realizate independent.

 

StrangerFestival este o initiativa a European Cultural Foundation.

In urmatoarea perioada mi-am propus sa postez pe blog mai multe filme care au fost nominalizate sau care au castigat…sau care pur si simplu mi-au placut mie foarte mult, dar azi o sa incep cu un video luat de pe dvd-ul educational care a fost realizat dupa festivalul de anul trecut, si din care aflati mai multe despre festival chiar de la organizatori.

O.

 

 

Feedback “Festivalul de Arta pentru Liceeni Florian Pittis”

    

    

 

      Am fost si eu, partial, la festivalul de arta pentru liceeni. Norocul m-a lovit printr-un telefon pe care l-am primit luni dupa masa de la noua mea prietena Dana care se ocupa, printre altele, de culturalizarea mea.

     Am ajuns astfel luni la ora 7 la sala Izvor a teatrului Bulandra pentru, credeam eu, un concert de muzica folk al unor artisti aproape de sufletul meu. Am stat in randul doi (multumim Dana) si asteptam sa inceapa spectacolul cand, surpriza, pe scena s-a anuntat un concurs muzical la care au participat grupuri de liceeni din diverse orase ale tarii, ce-i drept, mai mult din Bucuresti. Si am ramas, de ce nu. Unii mi-au placut foarte tare in timp ce despre altii m-am intrebat, fara nici o rautate, cum de au trecut de preselectie. Una peste alta a fost o seara interesanta, plus ca a cuprins si o lansare, destul de discreta pot spune, a unui CD cu un concert ce a fost inregistrat acum 3 ani de catre Ducu Bertzi si Florian Pittis.

     Miercuri am revenit in acelasi loc si la aceeasi ora pentru premierea tinerelor talente si pentru recitalul de mult promis. Prima parte a serii a cuprins decernarea premiilor pentru sectiunea muzicala si pentru teatru (care a fost marti si la care eu am chiulit nemotivat). Impresii? Cam ironic. Trebuia sa ma astept cand l-am vazut in juriu pe Virgil Iantu, ca o sa ii taxeze, dar dupa parerea mea a cam exagerat. Poate ca atmosfera din sufletul meu a fost una de melancolie fata de artistul ce a fost Motu Pittis si nu venisem de acasa pregatita sa asist la o versiune live “Megastar”. In fine, a trecut si asta.  

     S-au dat premiile, toata lumea a fost multumita, si a inceput partea a doua a serii, cea cu recitaluri. A urcat primul pe scena Ducu Bertzi. Clasic, pur, asa cum il stim si cum ne place. A cantat vreo patru melodii (parca), si s-a retras in aplauzele publicului pentru a face loc lui Florin Chilian, care a reusit si de aceasta data si mai ales la un eveniment atat de placut sa strice atmosfera prin ironiile infantile si aceleasi poante cel putin …nepotrivite. E interesant totusi cum reuseste totusi, sa nu respecte nici un pic publicul pentru care…se manifesta, sa spunem, si nici conditia de om in general, si totusi sa fie pe placul unora. In fine, fiecare filtreaza realitatea in felul lui. Dupa ce a terminat cu momentul artistic am revenit la starea de dinainte alaturi de Nicu Alifantis, care a reusit, cel putin mie, sa imi readuca fluturasii in stomac pentru care, pana la urma, ma aflam acolo. Si seara a fost incheiata de Mircea Baniciu care, personal, a fost cel mai pe gustul meu. Probabil pentru ca toate amintirile mele din liceu au “Pasarea Colibri” pe fundal, si melodii precum “Viata la tara” m-au din nou in stari de mult uitate.

     Concluzia? Mergem si la anu’ :)   

A.