Azi dimineata am auzit o alarma la telefon si pe Elena buimaca scotocind dupa ceva in geanta. Ma uit la ceas cu juma’ de ochi, ma uit apoi la ea, ma mai uit la ceas si ma intreb “Frate… unde se duce fata asta la oooora asta in weekend?” Aaapoi mi-am dat seama ca ori sunt eu pe alta fus orar unde e inca duminica, ori azi chiar e luni, iar ea, saraca, se ducea la serviciu ca in fiecare zi la aceeasi ora. Si peste alte zece minute de motzaiala mi-am dat seama ca si eu trebuie sa ma duc azi la seminar.
Deci da, chiar e luni, mi-a confirmat-o si alarma pe care tot eu o setasem cu o zi inainte sa ma trezeasca la eight sharp. Asa ca am facut ochi si am scotocit prin bucatarie sa imi fac si eu o cofi, cand sa vezi mirare, nici urma de alintaroma. Asta la prima vedere este foarte trist, mai ales pentru mine…
Daca n-am cafea si nu mi-am dat seama ca azi e luni este grav, dimineata risca sa inceapa destul de nasol, dar uite ca n-a fost deloc asa. E ceva in aer azi, poate e City FM care e langa mine in casa si pe strada si mai ales la BCU cand ma plictisesc de citit, si randurile se cocoatza unele peste alte pe paginile mele de atata oboseala. Poate e vremea de afara, nici prea prea, nici foarte foarte. Sau poate e de vina weekendul ce tocmai a trecut, si pe care l-am petrecut la Targul Educatiei. Pentru ca obositor cum a fost, mi-a incarcat bateriile intr-un mare mare maaare fel. Si cum, sociologic vorbind, SAS ruleaza fin (prietenii stiu de ce, ceilalti pot intreba:) ), ziua de azi, si cea de maine, si celelalte care or sa urmeze or sa fie la fel de misto ca-n veekend. Poate la scoala n-o sa mai avem baloane si motor, dar o sa avem role (de ce nu?), colegi si profi misto.
Gata cu reclama la facultate ca trebuie sa fug la seminar si, sociologic vorbind, as vrea sa ajung mai devreme pentru ca in holul facultatii, SAS are automat de cafea 
A. 
