Ca tot a venit vorba de laboratorul de film de la facultate, eu am imprumutat “Blow-Up” sa il pot vedea acasa integral si in liniste. Ca tot mi-a adus Oana aminte, mi l-a recomandat si doamna Ruxandra si spunea ceva despre coloana sonora. Pe mine personal nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut idea filmului si felul in care este conturat personajul principal.
Ideea de baza a filmului, care este scrisa si pe carcasa, e urmatoarea: “Fotograful profesionist Thomas nu a vazut nimic. sau a vazut totul. fragmentele marite ale unor fotografii facute pe ascuns unui cuplu romantic aflat intr-un parc, dezvaluie o crima ce tocmai avea loc. sau nu?”
De fapt si de drept, lucrurile sunt ceva mai complexe.
In primul rand personajul nu se cheama Thomas, nu stiu de unde au scos astia care au scris pe coperta numele asta. Personajul nu are nume, nu i se mentioneaza niciodata, si criticii il numesc simplu “David Hemmings’ character”. Deci Thomas e o inventie a cretinoizilor astia. Revenind…
Eu nu am mai vazut nici un film regizat de Michelangelo Antonioni, insa mi-a placut destul de mult “blow-up”, primul film pe care regizorul l-a facut in limba engleza. El prezinta o Londra a anilor ‘60, cand frumusetea este superficiala si singura realitate este saracia in care traieste societatea prezenta in film. Totusi, personajul principal este un tanar fotograf profesionist, care are succes si este bogat, conduce un Rolls Royce si traieste o viata tipica de artist. Lumea lui e previzibila totusi. Se intretine cu fotomodele (excesiv de slabe, conform modelului anilor) pe care le numeste “birds”, echivalentul la ceea ce azi americanii numesc “chicks” si asupra carora exercita o dominatie masculina tipica geniului neinteles, fumeaza iarba pentru ca toata lumea lui face asta, si este un bun profesionist. Viata trece pe langa el, lucrurile cu adevarat importante il lasa rece, e sarcastic si ii place sa domine. Intr-o dupa amiaza face niste fotografii unui cuplu in parc, in ideea sa le foloseasca intr-un book pe care intentioneze sa il publice. Insa ochiul de profesionist il determina sa mareasca (to blow-up) de cateva ori niste fotografii si astfel realizeaza ca de fapt a fotografiat o crima ce tocmai avea loc. Cand se intoarce in parc si vede cadavrul, se convinge ca nu s-a inselat, apoi fotografiile ii dispar si cadavrul din parc, de asemenea. Finalul este foarte original, fotograful intra intr-o lume a unor mimi care joaca tenis cu o minge imaginara.
Astfel, ramas singur in deja celebrul parc, el isi da seama ca si ceea ce nu vezi sau nu vrei sa vezi in alta lume poate sa existe si sa fie foarte real.
A.
