Candva pe la inceputul clasei a noua am citit si eu ca tot omu’ “Alchimistul” de Coelho. In ciuda faptului ca azi multa lume considera cartea asta un cliseu fumat demult, cum ca s-a citit ca era la moda, eu am citit-o la recomandarea unor prieteni studenti care in loc de licenta citeau ce prindeau in mana. Si mi-a placut foarte mult. Tin minte ca am primit-o de la unul dintre ei cu o dedicatie frumoasa pe prima coperta si un citat pe care la momentul respectiv l-am gasit foarte interesant. Era ceva de genul:

“Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, intreg Universul conspira pentru realizarea dorintei tale”.

Azi imi aduc aminte principalele idei de baza din carte si imi amintesc cu drag de clasa a 9-a cu tot ce a avut ea. Probabil toti facem la fel. Azi m-am trezit cu o pofta nebuna sa mai citesc odata “Alchimistul” dar cum nu prea mai am timp, probabil o sa o las pe mai tarziu. Si asta pentru ca am deja 3 carti deja incepute si in curs de citire si inca una ar fi prea mult.

Oricum, am inceput cu incursiunea asta ca sa ajung la motivul pentru care am disparut virtual o perioada. S-a intamplat Summitul in Bucuresti si nu o sa dezvolt acest aspect prea tare din motive tehnice si anume, nu vreau sa imi enervez cititorii.

In ceea ce ma priveste, summitul m-a afectat doar pe DN1 si asta vineri si duminica, atunci cand se montase culoarul pentru oficiali dar pe care inca se putea circula normal si lumea nu prea stia acest aspect, ceea ce m-a facut sa trec frumos in viteza (regulamentara) pe langa banda 1 cea aglomerata si sa ajung la destinatie chiar mai repede decat de obicei. Multumesc NATO, eu una mai vreau summit din punctul asta de vedere.

Apoi activitatile universitare au fost inghetzate dupa cum era de asteptat si asta a insemnat evident, o saptamana de vacanta. Si acum vine partea interesanta. Am ramas si fara internet pentru ca, se pare, pe la et. 6 au luat foc niste cabluri si apoi a trebuit sa se mai efectueze niste schimbari odata cu asta. Din lipsa de detalii tehnice nu pot sa dezvolt subiectul, ideea e ca netul era la pamant. Si odata cu asta, Dani a trebuit sa plece intr-o delegatie de 3 zile. Acum…mergand dupa modelul lui Coelho, este prea clar ca Universul vroia ca eu sa merg prin tzara cateva zile. Ceea ce am si facut. Asa ca am revazut Valea Oltului, Ramnicu Valcea, Sibiul, si am ajuns pentru prima data la Caransebes unde am ramas peste noapte si the next day, Timisoara. Si Timisoara chiar mi-a placut, as fi vrut sa fie mai mult timp sa fac si o plimbarica per pedes, eventual niste poze. Dar nu e timpul pierdut. Mi-a placut ca aveau tramvaie mov cu alb, in culorile orasului, ca doar si Poli Timisoara are sigla in aceleasi culori. Si mi s-a parut fun ca si noi am avut la targ anul asta ca si culoare movul. Deci tramvaiele lor sunt sociologice, clar. La intoarcere am fost la Pitesti si am ajuns la sfarsitul saptamanii si acasa, la Constanta. Unde mai punem ca vremea a fost absolut superba. Cand am revenit in Bucuresti, surprinzator, abia atunci a revenit si netul. Deci se pare ca pana la urma, in ciuda ideilor prea filosofice in opinia unora, Coelho a avut dreptate.

Universul a vrut ca eu sa cunosc Timisoara in primavara asta.