Se pare ca cele o suta de zile trec ca vantul si ca gandul. Nu numai ca am terminat scoala, ceea ce trebuie sa ma credeti, a fost destul de trist, dar am inceput si sesiunea. Zilele au trecut si nu am mai apucat sa scriu nimic pe blog, am fost acasa, am revenit si de atunci tot stau in casa. Am devenit involuntar shoricica de calculator, hamster de birou si cuvertura de pat. Daaaaaar bine ca mi-am revenit la timp si ieri seara am fost la teatru …
Inainte de toate, anunt de pe acum ca nu o sa ma apuc sa povestesc piesa. Pot sa spun doar ca din punctul meu de vedere este pur si simplu geniala. Este vorba despre “Dragostea dureaza 3 ani”, in rol principal Cristi Iacob, si se joaca in Laptaria lui Enache. Pe aceasta cale ii multumesc oficial Cristinei de la Cifre pentru recomandarea facuta. Ce-i drept, sala cam mica, dar daca stii unde sa iei loc poti sa savurezi in conditii mai mult decat decente piesa. Trebuie sa recunosc ca in primele 10 minute pana sa se linisteasca apele si cand era ditamai forfota in sala ma gandeam serios la idea lu’ Cati (sau e Caty?:) ) sa mergem sa ne luam banii inapoi. Mai ales ca venisem de acasa inarmata cu rezervare si am ajuns in capatul salii, asta pentru ca editia de ieri a fost editie aniversara si majoritatea locurilor erau rezervate pentru invitatii actorilor si presa. Insa dupa berile cadou inmanate de stim-noi-cine :X mi-am schimbat total perspectiva.
Asadar, nu am sa dezvalui nimic despre piesa, titlul e suficient de sugestiv. Va recomand cu caldura sa va duceti sa o vedeti, chiar daca pentru unii dintre voi/noi e sesiune, chiar daca aveti de invatat si chiar daca licenta a parcat in fata blocului si tot urca scarile si in curand o sa va treziti cu ea la usa. Inca nu stiu daca piesa in sine a fost foarte buna sau distributia a fost marele secret. Poate combinatia.
Eitherway, pe sistemul “toti studentii merg la teatru”, va invit sa vedeti piesa si sa descoperiti de ce “Dragostea dureaza 3 ani”.
A.
