100 de zile

Am primit azi pe mail ceva interesant si m-am gandit sa ii dau share pe ultimasutademetrii. By the way, stiati ca suntem pe ultimul metru?:) Adica, mai avem numai o singura zi magica Nu esti mandra, Oana, de ce mari ne-am facut?

Anyway, mailul avea un titlu de genu’ “ce face telefonul tau mobil si tu nu stii”. Here it goes….

1. Apelul de urgenta este 112 peste tot in lume.Acest numar poate fi apelat si daca ai tastele blocate. Incearca!

2. Ti-ai inchis cheile in masina si esti departe de casa, unde-ti tii
cheile de rezerva? Daca este cineva acasa, cu telefon mobil, suna-l si
roaga-l sa tina cheile aproape de telefonul lui. Tu apropie telefonul
tau la 20 cm de usa masinii. Persoana de acasa apasa pe telecomanda
cheii de rezerva si ti se vor deschide usile.

Functioneaza si cu usa portbagajului. Incearca!

3. Ti s-a descarcat mobilul? Orice mobil are o incarcare de rezerva in
baterie, care se activeaza la combinatia *3370# si iti asigura o
incarcatura de rezerva de 50%. Cand iti pui telefonul la incarcat, se
incarca si rezerva, putand s-o folosesti si alta data.

4. Ce poti face, daca ti se fura mobilul? Comerciantii
de telefoane tin secret aceasta informatie, ca hotul sa poata folosi
telefonul furat si sa consume serviciile telefoniei, iar cel de la care
s-a furat, sa-si cumpere telefon nou.
Trebuie
sa afli seria telefonului tau. Pentru aceasta tasteaza *#06#, fara a
apasa alte taste si pe ecran va aparea automat seria. Acest cod este
unic in lume si este seria telefonului tau. Noteaza acest cod si pune-l
in loc sigur. Daca ti se fura telefonul, anunta operatorul tau de
telefonie si comunica-i acest cod. Acesta ii permite sa-ti blocheze
telefonul (aparatul in sine) si hotul nu va putea folosi telefonul tau,
nici daca schimba cartela SIM.

Este putin probabil sa-ti
recuperezi vreodata telefonul, dar nici hotul nu-l va putea folosi sau
valorifica. Cel mai important aspect de aici este ca, daca toata lumea
ar cunoaste acest truc, nu ar mai avea hotii de ce sa fure telefoane.

Trimite deci acest mesaj la cat mai multi prieteni. Si
nu uita sa-ti notezi seria telefonului

Oh well, eu nu am apucat sa incerc decat chestia cu seria. Pe restul va las pe voi sa le incercati, eu am fugit ca mi se raceste cafeaua pe balcon

In anu’ 2 am facut cu Dan Petre un curs de comunicare publicitara. In anu’ 3 de fapt ) In fine, printre altele ne-am uitat la reclame si am vazut o reclama foarte faina la bere. Am uitat cum se chema berea respectiva, se vede ca nu-s consumatoare, insa mi-a placut la nebunie ideea in care era realizata. Totusi, urmand aceeasi idee, filmul acesta este de o mie de ori mai reusit

A.

Cand altfel daca nu intr-o zi asa frumoasa de vara puteam sa-l sarbatorim pe verisorul meu scump si drag, Razvan

Asadar, La Multi Multi ani Razvane, sa ne traiesti si petrecere frumoasa:)

A.

Am aflat azi abia azi dimineata despre un concurs foatre tare pe go4it.ro Va sugerez sa intrati si voi pana pe 3 iulie si sa vedeti despre ce este vorba.

In fine, ideea este ca m-a inspirat sa va povestesc un pic despre laptopul meu. Am aruncat niste priviri si pe alte bloguri ale altor participanti si am observat doua categorii despre care scriau bloggerii: despre laptopul pe care il poseda si il adora, si despre laptopul pe care nu il poseda dar il adora Ei bine, eu am sa scriu despre laptopul pe care il posed, pe care il ador dar care ma scoate din minti dintr-o gramada de motive.

In primul rand, este vorba despre un Sony Vaio PCG-FRV37, Intel Pentium 4, CPU 2.80 GHz, 2,79GHz, 512 MB de Ram.
Il am de la tata, si aici intervine partea cea mai frumoasa. La scurt timp dupa ce am plecat la facultate la Bucuresti, am venit, evident, acasa, ca sa mai plang un pic pe umarul alor mei ca orice om care schimba decorul locativ: ca e trafic aiurea in Bucuresti, ca e praf, ca e galagie unde stau si altele de acest gen. Si, evident, m-am plans ca sunt rupta de civilizatie (culmea, in buricu’ Bucurestiului) din lipsa unui pc. Asadar tata nu a stat pe ganduri si mi-a dat repede laptopul lui in ideea ca oricum avea nevoie de unul mai performant pentru work-ul lui.

Asadar, m-am facut cu laptop Sony Vaio si am plecat in capitala sa imi reinnoiesc relatiile sociale virtuale.

Si acum partea si mai interesanta. La scurt timp l-am umplut de virusi. L-am ignorat asa ca a “crapat” (cracked?). Partea buna e ca atunci a aparut Dani in peisaj deci practic nu am pierdut nimic, ba dimpotriva Apoi, a existat o vreme in care se incalzea atat de tare incat nu mai puteam face nimic cu el, asa ca stateam seara sa ma uit la filme pe balcon unde era mai racoare decat in camera. Avantajul de a avea un laptop era in primul rand ca il puteai lua cu tine pe peste tot. Ei bine, si eu il puteam lua pe al meu insa nu il puteam folosi pentru ca bateria ma tine fix 24 de minute. Poate doar sa il deschid repede, sa salvez ceva si sa il inchid la loc. O alta buba pe care o are calcu meu e ca este foarte greu. I-am luat gentutz special si il iau in expeditii ori de cate ori plec pe undeva, dar trebuie sa recunosc ca ma cam enerveaza ca e greu. De acumulator, nici nu va mai povestesc…

In vara trecuta am facut cu Make o carte de colorat si am lucrat foarte mult in Photoshop la desenat de berze si alte pasari din delta. Ei bine, ca sa pot sa rulez photoshop pe acest laptop, a trebuit sa ii fac defragmentare, full scan de virusi, sa sterg o gramada de chestii din el si sa il aspir cu aspiratorul asta pentru ca are sistemul de ventilatie sub el.

Aaa… am precizat ca cd-romul a cedat la scurt timp si am luat apoi altul care a cedat si el acum cateva luni, asadar momentan am instalat cd-rom-ul nr. 3 pe el?:)

Si acum o sa va intrebati de ce nu scap de el o data. Ok, mi-a mancat zilele, se stinge cand mi-e lumea mai draga, e destul de vechi si singura calitate pe care o are pentru a putea fi numit un laptop viabil, aparent, este numele de Sony vaio.

Dar nu pot sa renunt la el. A stat pe biroul meu de cand am inceput Sociologia si pana astazi inclusiv. Tastele A, E, N, U, I si L nu se mai vad aproape deloc de la cate proiecte am facut impreuna. Am petrecut o multime de ore pe messenger, ne-am conversat pe toate temele cu o gramada de oameni. Am vazut zeci de filme, de seriale si de desene animate. Nu e cel mai bun din lume, dar m-am folost de el in cei mai frumosi ani ai existentei mele. Si acum, ca in 2 zile (magice) o sa absolv de-a dreptul, cu atat mai mult ma bucur ca am pe biroul meu acest super-laptop

Andreea.

Iti amintesti perioada din liceu cand invatai despre basm la limba romana? nu stiu cum a fost la voi, dar la mine in clasa doamna profesoara ne scotea in fata clasei si ne asculta la fiecare opera literara in parte. la basm imi amintesc cum ca cifra 3 era cifra magica… 3 fete de imparat, 3 fii de imparat, 3 zmei, 3 incercari peste care trebuie sa treaca eroul principal. 3 batalii cu zmeii, 3 pui de balaur… Si la lista asta as mai adauga, 3 zile pana la licenta

Si pentru ca, daca ar fi sa scriu o carte, probabil as alege sfera basmului, am sa imi imaginez si eu ca zilele pana cand o sa sustin lucrarea sunt zile magice

Adevarul adevarat este ca am obosit. Am obosit asa de mult incat orice activitate si-a pierdut insemnatatea, momentan. Am obosit sa ma intreb cine e in comisie, cum o sa fie si ce o sa ma intrebe. Am obosit si sa ma gandesc ca o sa ma emotionez in stilul meu caracteristic si probabil o sa ma incurc intr-un mare fel. Am obosit sa ma gandesc numai si numai la licenta. Cred ca cei care ati trecut prin asta sau cei care inca nu au avut “prilejul” or sa citeasca si or sa spuna ca ma plang mult si aiurea. E si asta un punct de vedere. Again, intentia mea nu este sa ma plang. Stiu ca nu e sfarsitul lumii. Stiu ca nu suntem nici primii nici ultimii care dam licenta. Stiu ca ne over-and-over-and-over-ingrijoram. Stiu, dar inca nu constientizez. Asta o sa se intample la sfarsitul celor trei zile magice. La sfarsitul celor o suta de zile de la care a plecat acest “proiect virtual” care imi apartine mie si Oanei.

Imi amintesc ca in prima zi de facultate, la deschidere in Aula Magna, doamna prorector Maria Voinea ne-a zis ca am ajuns la Sociologie pentru ca suntem oameni sensibili si pentru ca ne pasa. Mare caracter doamna prorector:) Cred ca de fapt de-asta am facut si noi blogul asta. Pentru ca ne-am entuziasmat, ne-am emotionat, am dat mare importanta acestei perioade si am vrut sa o facem mai interactiva. Sincer, sper ca am reusit, atat pentru noi cat si pentru cititorii fideli (se stiu ei care sunt).

In concluzie astept cu drag zile cu mai putine emotii. Si pana atunci, go with the magic

A.

suntem aproape de sfarsit cu licenta. ochii ne dor, nu ne mai intelegem nici propriile ganduri, am citit de atatea ori ce am scris incat si-a pierdut sensul, dar in curand vom avea lucrarile finale, la secretariat, INAINTE de ora 16 pe data de 23. pentru asta mai putem. inca putin si partea grea a trecut.

si pentru ca pe mine ma binedispune foarte mult o melodie pe care o ascult de cateva zile incoace, o melodie fooooarte sugestiva pentru perioada de fata,  am zis sa nu o tin numai pentru mine, asa ca:

enjoy!

O.

PS: Aaaalways look on the briiiight siiiiide of liiife!!!

Postul ăsta este pentru Claudiu în special (ştim ca eşti cititor fidel, dar nu comentezi ca să nu laşi urme că eşti timid), dar şi pentru prietenii pe care îi avem (da, suntem nişte norocoase) care ne susţin în această perioadă plina de stress. Dragă Claudiu, licenţa face bine, şi noi pe langă ea.

Am ajuns si in fata erei de care vorbeam acum ceva vreme folosind tot mai intens sintagma “lasa ca mai e pana atunci”. Ce faci la licenta? Cine te coordoneaza? Unde faci cercetarea? Ce ai scris la operationalizare?… Lasa ca mai e pana atunci… si uite asa am ajuns pe ultima suta de metri, si constatam ca, desi suntem cat de cat in grafic, nu mai e decat un pic pana “atunci”.

“Atunci” asta a fost, cel putin pentru mine, un termen etalon. ma gandeam eu ca pana dau licenta o sa fiu mai matura, mai diplomata, mai cumpatata, mai bine informata, mai serioasa, mai pregatita sa iau viata in piept. Cand am terminat liceul mai aveam ceva, inca mai puteam sa invat cu placere, puteam sa am colegi cu care sa imi permit prietenii stranse fara sa ne scoatem ochii la salariu. puteam sa am profi faini cu care sa vorbesc deschis, puteam sa pun intrebari mai mult sau mai putin relevante fara sa produc reactii suspecte. puteam sa incep un semestru, sa ma uit pe lista cursurilor si sa spun “in cateva luni o sa stiu si eu sa fac asta”. Eram ca un buretel haotic, vroiam sa stiu cat mai multe, sa iau numai 10 (ceea ce de altfel nu s-a intamplat:) ), vroiam sa n-am nici o restanta (hm.. nici asta nu s-a intamplat:)) ), vroiam sa ma agat de studentie si sa raman acolo forever. Vroiam sa ma dezvolt profesional si in acelasi timp sa raman asa cum eram.

Acum, ca lucrarea e in semifinale, ca am terminat practic facultatea si ca stau la calculator de dimineata pana seara (thank God for the coffee), nu cred ca s-a schimbat mare lucru de acum 3 ani. Adica, da, o sa pun anul asta pe tort 23 de lumanari, dar tot in 19 o sa-mi imaginez ca suflu:) N-o sa mai merg la cursuri si la seminarii, n-o sa mai fac proiecte la BCU si nici pe lista de prezenta nu o sa ma mai trec (eu sau… orice alt binevoitor). Dar nu cred ca sunt asa cum imi imaginam ca o sa fiu “la licenta”. Am inteles in astia 3 ani ca suntem fiinte complexe si procesul de invatare nu ia sfarsit niciodata. Nici daca fac 3 facultati n-o sa fiu mai matura. Probabil ca trebuie sa mai treaca muuulti ani pana sa se intample asta. Mai bine informata stiu ca sunt, dar n-o sa fiu niciodata atotstiutoare. N-o sa-mi mai spuna probabil nimeni ce inseamna si cum se face un anumit lucru asa cum o faceau profii in facultate, dar asta n-o sa ma impiedice sa incerc sa aflu eu singura, cum am facut-o de atatea ori. Mai inteleapta cred ca tot anii or sa ma faca. Si mai inalta m-am convins ca nu o sa fiu niciodata:)

Cat despre regrete, imi pare rau de un singur lucru: daca tot m-am dus la cursuri, puteam sa stau la cat mai multe in prima banca sau prin zona, ca nu m-a mancat nimeni si am inteles mai bine despre ce se discuta. Da, se discuta, nu se preda.

A.

Faceam azi ordine in dezordinea din calculator si am dat peste o chestie pe care am descarcat-o de pe net acum ceva vreme. stiu ca am terminat scoala, liceul l-am terminat demult, dar ca o amintire a vremurilor trecute…. cu nostalgia de rigoare

Rugaciunea elevului

Dumnezeule din cer,
Din al camerei ungher,
Unde stau si ma trudesc
Lectiile sa sfarsesc,
Catre Tine ma indrept,
Tu esti mare, Tu esti drept,
Numai Tu ma poti salva
Dupa mare mila Ta !

In al anilor sirag,
Unii fac si altii trag,
Si dreptate asta nu-i!
Cezar daca-n vremea lui
Ar fi fost mai potolit,
Nero de n-avea chibrit
Marii Rome foc sa-i dea,
Pius de nu se nastea,
Si atitia Ludovici,
Plus atitia Frederici,
Napoleon dac-ar fi fost
Om la casa lui cu rost,
Noi scapam de un obiect.
Arhimede dac-a vrut
Sa se scalde si-a vazut
Ca in apa scufundat
Corpul lui s-a usurat,
Il priveste personal
Si socot ca-i imoral
Sa ne spuna ce-a simtit.
Iar Papin fiind racit,
In loc ca sa stea in pat,
S-a gasit el mai motat
Sa isi fiarba ceai cu mac
In ulcica cu capac.
Iar eu nu zic, dara va spui,
Ce-am eu cu ulcica lui?
Nu ma bag, o stie scoala,
Unde nu imi fierbe oala.
Iara domnul Copernic,
A baut mai mult c-un pic,
Si atunci i se parea
Ca pamintul se-nvirtea.
Pentru tot ce-au inventat
Edison cel invatat,
Newton, Fulton, Galileu,
Sa le trag pacatul eu?
Mult necaz si mult venin
Mi s-a tras de la Franklin,
Ce cu zmeul s-a jucat,
Cand era innourat,
Si-atunci traznetul hai-hui,
A traznit in zmeul lui,
Fara tinta, fara tel,
Mai bine-l traznea pe el.
Numai cei din Babilon
M-au bagat in ghinion,
Din moment ce s-au pornit
Turnul Babel de-au zidit,
Iar Tu, Doamne, suparat,
Limbile le-ai incurcat;
Si pentru greseala lor,
Eu sunt tap ispasitor.
Ce sa-nveti atitea limbi,
Cand e timpul sa te plimbi.
Drept aceea, Doamne, eu
Ma retrag de la liceu.
Ori de vrei sa mai raman,
Tu, al tuturor stapan,
Schimba-ne Pamintul tot;
Pune ore de innot,
Recreatii de fumat,
Pune ore de dansat;
Schimba-ntregul Univers,
Schimba apele din mers,
Fa sa curga tot ce-i ud
In directia Nord-Sud.
Fa Pamintul mititel
Numai cu Romani pe el,
Sa invat eu limba mea.
Sus pe cer fa doar o stea.
Schimba Tu din radical
Tot sistemul zecimal,
Fa un alt sistem solar.
Stabileste-un numar fix
Cum e in algebra X.
Fa toti pomii numai pruni
Fa doi Pasti si doi Craciuni.
Fa-ma, Doamne, sa pot stii
Ce m-asculta a doua zi.

Daca faptul e prea grav,
Fa, Doamne, sa fiu bolnav.
Numai Tu ma poti salva,
Dupa mare mila Ta!