100 de zile

A fost la mine pe perete un an de zile, scrisa cu pixul pe spatele unei chitante ATM de la BRD. A fost sustrasa fraudulos dintr-un portofel maro, pe o banca in parc la Poli, cu fundal de fulgi de zapada si Chupa Chups. Acum s-a sters aproape de tot ca timpul a trecut, dar a ramas in suflet…

Si-acum, fiindca abia ne-am cunoscut,

Iubita mea, ma lasi sa te sarut?

Iar ea-i raspunse cu juma’ de glas:

Saruta-ma si fara sa te las…

A.

Cand eram ceva mai mica eram de-a dreptul fascinata de poezie. Nu imi amintesc sa fi avut un poet preferat, imi placeau diverse stiluri si imi placea sa caut ceva nou in fiecare poezie. Fiecare avea magia ei. Ulterior, am dezvoltat o pasiune pentru proza si poezia a trecut usor pe locul doi, din punct de vedere cantitativ. Totusi, am recitit astazi un poem tare frumos, si ca atunci cand redescoperi un loc sau o legatura veche cu un prieten drag, am vrut sa il impart aici cu restul lumii… Este vorba despre “De-abia plecasesi” a lui Tudor Arghezi…

A.

Cand ai un blog, in opinia mea, cel mai mare avantaj consta in faptul ca te pui in legatura cu tot felul de oameni pe care ii cunosti mai mult sau mai putin.Faptul ca iti pui pe taraba gandurile, ideile si felul in care vezi tu viata, sa fie la indemana oricarui utilizator de internet, poate sa fie o experienta deosebit de interesanta. Mie una imi plac anumite bloguri pe care le citesc frecvent, si chiar daca habar nu am cum arata autorii, am impresia ca ii cunosc de o viata si ca am putea sa fim prieteni foarte buni. Sau nu.

However, mi-ar placea pe viitor sa am mai multa vointa si sa scriu mai mult despre cat mai multe lucruri, decat am facut-o pana acum. Si am ajuns la concluzia asta deoarece, dupa Craciunul de acasa si vacanta dintre ani din Austria (which was great by the way, poze pe facebook), am revenit in prea iubitul Bucuresti, care pentru mine e lumea extremelor (dar asta intr-un alt text), am ajuns la scoala, mi-am reluat viata de dinainte de Sarbatori si, ca tot omul, mi-am shitat niste obiective pentru 2009. Si unul dintre ele era sa scriu mai des pe blog. Sper sa ma tin de el.

Am terminat acum 2 zile alta carte de Grisham, Fratia, si dependenta fata de acest autor si-a facut datoria pentru ca mi-am setat ca obiectiv pentru anul asta sa citesc cat mai multe, daca nu chiar pe toate dintre cele care mi-au ramas. Nu stiu inca exact cate sunt, o sa dau un search si o sa aflu.

Pentru ca anul trecut m-am lasat de fumat si sunt foarte mandra ca nu am recidivat (cum au facut altii, se stiu ei care sunt :p ), pe anul asta mi-as dori sa nu ma reapuc. Observ ca nevoia de nicotina sau de activitatea fizica de a fuma in sine a disparut din ziua in care am zis “stop”. Sper totusi sa nu reapara. E bine in viata sa fii si un pic paranoic.

Vreau in 2009 sa citesc mai multe carti in engleza. Sper, pe aceasta cale, sa ma abonez la biblioteca lui Jenn (careia o sa ii traduc eu ce scrie aici), pentru ca am vazut ca are numai carti interesante adunate de prin toata lumea, si traduse in english. Una e pe biroul meu chiar acum. Urmeaza restul.

Vreau, desi ma doare sufletul si sa gandesc asta, sa beau mai putina cafea. Sau macar mai slaba. Sau macar cu mai mult lapte. In cantitati mici este foarte buna (am citit undeva ca te poate ajuta chiar sa slabesti prin accelerarea activitatii musculare), dar in dozaj industrial e bad.

Tot la capitolul Mens sana in corpore sano, de anul asta vreau sa mananc mai sanatos. Prin urmare (Corina, ia notite), nu vreau sa mai mananc supe Knorr. Sau Maggi sau ce or fi. Nu mai vreau supe la plic. They suck din toate punctele de vedere. Vreau sa imi fac eu supa la mine acasa, cu ingrediente cumparate de mine, sa port sortul roz cu dalmatieni pe care l-am luat acum cateva zile, si sa iasa cel putin la fel de buna ca cea de saptamana trecuta, care, in colaborare cu corina si the mothers via telefon si net, a fost pur si simplu delicioasa.

Vreau un job. Aici e prea mult de scris oricum…

Vreau sa imi iau ochelari pentru calculator. Daca se dovedeste ca am nevoie, evident. Trebuie sa am grija de mine si de my eyes. Mai ales ca soon va veni noul laptop, pe care mi-am planificat sa il solicit la maxim. Si dupa ce imi iau si mouse in forma de pisica…

Vreau sa scriu o carte. O carticica, sau chiar o nuvela. Asta e un vis mai vechi, si tentative au mai fost dar pentru ca eu mai mult planific decat execut, in loc de un proiect finalizat am mai multe ciorne si o imaginatie haotica. Anul asta vreau sa imi pun pe hartie ideile din creierash. N-am pretentia sa iasa cine stie ce. Dar vreau sa-mi duc (inca) un vis pana la capat.

Vreau sa ma fac utila. Voluntariatul pe care il fac momentan ma ajuta la chestia asta. Si e interesant cum se pune problema, ca donez din timpul meu si am invatat o multime de alte lucruri. O surpriza si un schimb foarte placute.

Vreau sa cunosc mai multi oameni. Mi-am dat seama, sau mai bine zis, mi-am confirmat in excursia asta ca distractia mai mare e acolo unde sunt mai multi. Si Grinch poate sa confirme si el ca e mai bine unde-s mai multi, dar asta din alte motive

Prin urmare, cu intarziere, va urez tuturor sa aveti un an asa cum vi-l doriti si vi-l planificati de la inceput. Iar daca nu o faceti, sper ca surprizele sa fie din cele mai placute.

Andre