100 de zile

Inca de cand eram mai mica stiu ca imi placea sa calatoresc si sa vad cat mai multe locuri. Ma fascinau pana si plimbarile prin parcul aflat la 500 de metri de blocul meu, pentru ca atunci cand esti mic totul ti se pare mare, si parcul ala avea o mie de alei intortocheate. Acum e doar un parc in care mai nimic nu s-a schimbat. Ceea ce nu e neaparat ceva de bine.

Asa ca o sa se inteleaga de la sine de ce imi place www.norc.ro Fara sa imi dau seama exact de la ce vine norc, (o fi vreun acronim sau o abreviere…), site-ul pe care l-am descoperit de dimineata iti ofera posibilitatea sa te plimbi virtual, prin intermediul unei platforme (a la Google) pe strazile unor orase din Romania, dar si din alte tari cum ar fi Polonia, Cehia, Slovacia, Austria si Rusia. E suficient sa selectezi orasul si numele strazii eventual daca stii exact unde vrei sa ajungi. daca nu, esti liber sa te plimbi in voie. Mi se pare foarte interesant faptul ca harta este destul de  detaliata, am vazut stradute mici  ale unor cartiere usor marginale, si imaginile sunt tot asa detaliate. Practic, e ca si cum ai fi tu acolo in persoana si ai face poze. Pe de alta parte, nu are (pentru Romania cel putin) in baza decat cateva orase mari, deci cele mai mici (sau statiunile turistice) lipsesc. De asemenea, mai lipsesc strazi, poate chiar mai mari si mai importante decat cele mici care figureaza pe harta.

Cel mai fain mi s-a parut la prima vedere ca imaginile sunt facute pe perioada verii, cu verdeata multa si soare pe masura, asa ca astazi mi-a facut o deosebita placere sa ma plimb pe faleza, la Casino in Constanta, la Dani in Pitesti, am “vizitat” pana si alimentara de unde imi iau inghetata:) Am dat o fuga si pe Bulevardul cu castani din Ploiesti si mai incolo ma duc la Timisoara.

Recomand cu caldura o astfel de “plimbare” mai putin conventionala

Aici aveti o poza cu mine. Nu prea ma vad bine, 1 ca sunt in spatele punctuletului verde, si 2, ca stau cu spatele :p

A.

M-am convins ce ne omoara. Trebuie sa recunosc faptul ca mi-a trebuit ceva vreme sa pot sa confirm chestia asta, dar am ajuns la concluzia ca marile sperante sunt de vina. Ele ne fac sa visam cu ochii deschisi la ceva care nu exista, sa ne sara inima din pietp de la atata adrenalina si sa avem pe fata zambetul clasic pana la urechi.

Asa se face ca eu mi-am sacrificat ziua de duminica, dupa cum spuneam, pentru activitati casnice si anume ambalare haine de iarna si trimis far far away. Mi-am petrecut o zi intreaga reorganizand partea care-mi corespunde din sifonierul studentesc, si in tot acest timp soarele se uita frumos la mine si-mi facea cu ochiu’ de la geam in timp ce planifica pe ascuns sa o stearga si sa ma trezesc eu azi dimineata cu frumusete de ploaie de februarie in geam. Este foarte adevarat, sa am asteptari de vreme calda in Februarie era imposibil, dar totusi, nu se putea sa nu mai ploua si sa nu mai fie atat de frig?

Mi-am dat seama pe aceasta cale ca inca mai vad jumatatea plina a paharului, inca mai am incredere si nu mi-e rusine sa recunosc, sunt dependenta de vremea insorita, precum copiii care la prima raza de soare deseneaza sotronul pe asfalt. Sau desenau, ca de!… alte vremuri…

Si pentru ca sunt un om deosebit de optimist, a rasarit si soarele si lucrurile si-au urmat cursul lor firesc…

A.

Cand spuneam pana acum weekend, era tot aia cu luni, marti, miercuri pentru mine. Exceptand faptul ca weekendul propriu zis il petreceam cu Dani, si restul zilelor nu prea.

In fine, dupa prima mea saptamana in campul muncii, am simtit weekendul asta cum mi-a curs prin vene cu atata adrenalina, mai ceva ca ultima vacanta de vara. Si am vrut sa colorez orasul cu pasii mei in prima zi de Sambata in care m-am trezit (instinctiv) devreme.

Mi-am inceput dimineata cu binemeritata cana de cafea, care ma astepta langa pat…:X

Am plecat apoi la Oana in ideea sa o ajutam (eu… pe post de insotitor) cu o problema pe care o avea cu calculatorul. Se pare ca am reusit partial, si in mare s-a descurcat ea singura ca e fata desteapta:) Eu am luat la schimb (inca) doua carti de Grisham si mi-am planificat sa imi pierd urmatoarele nopti cu nasul in ele. Am terminat 11 Minute de Coelho si mi-am amintit de ce nu o terminasem de citit prima daca cand m-am apucat de ea, asta atunci cand a aparut prima data si am primit-o cadou. Seaca.

De la Oana am plecat in fuga la Clau si la Jenn, care ne invitasera la masa si la un pahar de vorba si buna dispozitie. Am luat deci un dinner international intr-un cadru mai mult decat placut si binevenit. Am facut si la ei in biblioteca un scan rapid, dar mai intai vreau sa devorez cele doua carti de la Oana. Si in timp ce soarele apunea rosu intepator deasupra acoperisurilor vechi din Bucurestiul central si usor invechit, ne-am echipat si am mers la Teatrul Evreiesc.

Pentru cine nu stie, eu de altfel acum am aflat, Teatrul Evreiesc se afla pe undeva prin spatele magazinului Unirea. Am mers la piesa Cele trei surori, adaptare dupa Cehov, care mi-a placut chiar mult si o recomand cu caldura.

Am ajuns intr-un final, cu scuzele de rigoare, la o aniversare in Maxx unde am mai adaugat putine zambete si o portie imensa de papanasi sufletului meu.

Duminica nu a fost o zi la fel de plina, dar la fel de frumoasa pentru ca am facut cumparaturi casnice cu Dani si am avut parte de multa muzica buna si lectura pe masura.

Cele mai frumoase zile sunt cele in care ai activitate. Chiar daca esti uneori pe drumuri, si alteori poate fi obositor (shopping in Cora duminica dupa amiaza…), o zi frumoasa e intotdeauna o zi plina. Si daca mai adaugam si faptul ca a venit primavara, ca mi-am aruncat in geamantanul cu destinatia Constanta toate fularele, caciulile, puloverele si ghetele…. clar urmeaza zile si mai frumoase.

Acestea fiind spuse, va doresc o saptamana cat mai colorata

A.