Imi trece primavara prin suflet cum trece fumul de tigara prin perdea. Nu rad, nu plang si nu rasuflu pentru ca ochi ucigatori ma usuca cu privirea si ma lasa rece pe podea. Trec ceasuri intarziate pe umerii mei si lasa urme grele de trecut. Alerg simultan pe mai multe carari si sunt mai multe vise aruncate in colturi de camere, si oriunde alerg nu las o urma, nu stie nimeni ce am fost si nici de ce n-o sa mai vin. Ma culeg in fiecare zi din dreptul ferestrelor inalte si tie n-o sa-ti cer nimic, decat un timp din alta lume si poate un gand de bine in timp ce treci cu toata fiinta ta prin iarna visurilor mele. Un suflet suntem toti si-acolo ne intoarcem, si-n timp ce tu-ti ridici privirea catre cer, si cresti, nu vezi c-am fost si eu acolo si te-ai hranit candva cu vise de copil.
A.
